Vanitatea și munca în echipă

Ce este vanitatea?

Putem spune că vanitatea este un tip de atitudine personală defensivă care implică faptul că  persoana este foarte mulțumită de sine (sau încearcă să lase o astfel de imagine despre ea), motiv pentru care refuză să accepte necesitatea instruirii personale, pe de-o parte, și, pe de altă parte, are o dorință puternic exprimată de a primi recunoașterea și confirmarea valorilor sale de la alte persoane. La baza acestei atitudini și a acestui comportament stă adesea nesiguranța, care creează teama de orice distrugere a imaginii despre sine în ochii altora.

 

Imaginea idealizată despre sine și gradul ridicat de vanitate

Imaginea despre sine pe care o construim în ochii celor din jur sau a așa-numitei persoane este tipul de apărare ego și, ca orice alt mecanism de apărare, are ca scop să apere persoana de bolile psihologice pe care persoana le-ar putea suferi în confruntarea cu sine. În adâncul său, la nivel inconștient, persoana poate crede că nu este apreciată suficient și singurul mod ca o astfel de persoană să își mențină sentimentul de autorespect și să se accepte este ca la nivel conștient să fie convinsă de propria perfecțiune. Persoana se consideră ca fiind perfectă deoarece crede că acesta este singurul mod prin care poate fi respectată și acceptată de către ceilalți. Însă, convingerea inconștientă în propria lipsă de valoare este la fel de ireală ca și încrederea conștientă în imaginea ideală despre sine, iar rezultatul tuturor acestor fapte este că persoana nu se cunoaște pe ea într-o măsură suficientă, nu are o conștiință de sine exprimată, respectiv nu are o evaluare reală despre sine în ceea ce privește forțele și slăbiciunile proprii.

Astfel, persoanele cu un nivel ridicat de vanitate pot avea și o bază practică pentru acest lucru, în cazul în care este vorba despre persoane care investesc mult în muncă, care se străduiesc să facă totul cât mai bine posibil și de aceea au și calitate foarte ridicată a muncii, sunt apreciați în activitatea lor și au într-un anumit mod și o „justificare“ pentru vanitatea ridicată. Pe de altă parte, pot fi persoane care nu au rezultate atât de bune la muncă și nu investesc atât de mult în muncă, dar este foarte important să-și creeze o imagine de succes și să se prezinte astfel, deși poate acest lucru nu este adecvat imaginii reale. În ambele cazuri, acest tip de poziție este deseori contraproductiv.

Pe lângă acest lucru, o vanitate ridicată nu trebuie să apară în toate activitățile afacerii unei persoane, ci se leagă în general de activitățile care sunt importante pentru acea persoană sau activitățile în care a investit mult efort. Astfel, de exemplu, o persoană poate fi foarte vanitoasă în ceea ce privește buna organizare a documentației, dar să-și accepte fără probleme greșeala sau critica dacă întârzie la întâlniri, deoarece nu acordă o mare importanță acestui fapt și nici nu se străduiește să fie punctuală. Tot așa, să zicem, unele persoane nu trebuie să fie foarte vanitoase în ceea ce privește desfășurarea activității lor deoarece acest lucru reprezintă pentru ei o prioritate vitală, dar sunt sensibile la critici când vine vorba de stilul vestimentar deoarece acordă o mare importanță aspectului fizic.

În acest sens, fiecare dintre noi are un anumit nivel de vanitate, dar rămâne întrebarea cât este de ridicat acest nivel și de care lucruri este legat. Și, desigur, cât suntem noi de capabili să ne controlăm emoțiile și reacțiile, cât suntem de conștienți și realiști de autoevaluare și evaluarea altora.

 

Probleme cauzate de vanitate

Vanitatea se manifestă deseori prin poziția „eu știu tot" sau „eu fac totul cel mai bine". Persoana în acest caz nu simte mult nevoia să le ceară altora părerea, să se consulte cu ceilalți, nu vede suficient potențialul altora, nici avantajele care ar putea rezulta datorită utilizării potențialului. În loc de acest lucru, persoana crede că ea își desfășoară suficient de bine activitatea, motiv pentru care nu apreciază și nu vede valoarea muncii în echipă. Sau pur și simplu nu face acest lucru în suficientă măsură. Orice este contrar propriei păreri este greșit sau nu este suficient de bun.

De asemenea, din cauza poziției „eu știu tot" persoana nu profită de ocazia de a învăța ceva de la alții, ci ia dinainte poziția că totul este clar și că nu are nevoie ca cineva să îi explice ceva. Rezultatul este că această persoană nu învață și nu se perfecționează și crede că nici nu are nevoie de acest lucru. Stagnarea în cunoștințe și dezvoltare nu aduce nimănui ceva bun.

În afară de acest lucru, nu doar că o persoană vanitoasă nu are nevoie să le ceară altora păreri și opinii, ci și când primește o avertizare sau o sugestie bine intenționată nu este pregătită să o accepte. Pur și simplu, unei astfel de persoane este imposibil sau greu să i se adreseze o critică pe care ea ar fi în stare să o accepte și care i-ar corecta comportamentul, indiferent cât este critica de bine intenționată și constructivă. În situația în care a greșit, unei astfel de persoane îi este imposibil sau greu să-și accepte greșeala, chiar și când este conștientă că a greșit. În loc de acest lucru va încerca permanent să dea vina pe alții, se va justifica fără întrerupere și va demonstra că un astfel de rezultat a fost inevitabil.

Iar atunci când este necesar să se schimbe ceva în ceea ce a făcut sau a construit o astfel de persoană, aceasta se va opune de obicei, motiv pentru care se poate spune că nu este deschisă pentru schimbări, pentru că se leagă personal de tot ceea ce face și trăiește, ceea ce are consecințe negative. În acest sens, o persoană cu un nivel foarte ridicat de vanitate nu își va atinge pe deplin potențialul pentru că nu este în stare să vadă unde s-ar putea corecta.

Pe de altă parte, și dacă persoana își recunoaște și își acceptă greșelile, pentru care s-a străduit să facă lucrurile „fără greșeală" există posibilitatea să simtă și o mare vină și mustrare de conștiință pentru scăparea sa, chiar și pentru lucrurile minore, ceea ce poate crea o energie negativă în persoană și să o încarce psihic.

De asemenea, vanitatea poate distruge bunele relații interpersonale, deoarece persoana vanitoasă trebuie să se vadă întotdeauna deasupra celorlalți, motiv pentru care ceilalți o văd ca pe o persoană încrezută, care poate este și incapabilă să se bucure de succesul altora. De asemenea, persoanele care investesc extrem de mult în a face munca perfect și fără greșeală pot fi dificile pentru munca în echipă deoarece, pe lângăfaptul că presupun că ele lucrează cel mai bine, pot solicita de asemenea și de la asociații lor să fie „perfecți", ceea ce este imposibil de realizat. Ca urmare, poate exista și o mare discrepanță între o astfel de persoană și colegii care pur și simplu nu acordă atât de multă importanță ca activitatea să se desfășoare bine la maximum, ceea ce face dificilă înțelegerea și cooperarea dintre ei.

Și, la final, o vanitate prea mare distruge și capacitatea de a raționa în sensul că întrerupe raționamentul rezonabil și real care este indispensabil atât în afaceri, cât și în viață. Deciziile pentru aceste persoane nu se mai bazează pe fapte, ci pe evaluarea personală, pe convingerea completă în propria lor părere și împiedică examinarea reală și obiectivă.

Vezi toate textele din Baza de cunoştinţe »	Vezi textele în această categorie »
Poate v-ar interesa aceste articole
Presentation Sample One	Munca și organizarea în echipă și creșterea eficienței acesteia
5 tehnici de luare a deciziilor	Aflaţi de ce aveţi nevoie de analiza cost-beneficiu

Dacă sunteţi interesat de ocupaţiile din acest domeniu, vedeţi programul: Management şi HR Management.