5 tehnici de luare a deciziilor

Tehnicile de luare a deciziilor ajută managerii să ia cele mai bune decizii posibile cu ajutorul informațiilor care le sunt la dispoziţie. Cu ajutorul acestor tehnici, se pot observa posibilele consecințe ale deciziilor, importanța unor factori, și pe baza acestora se poate determina cel mai bun mod de a acționa.

Cele mai frecvent utilizate cinci tehnici de luare a deciziilor în mod optim sunt:

1. Analiza SWOT reprezintă o metodă care permite luarea deciziilor în funcție de factorii care au cel mai mare efect asupra afacerii. Conexiunea punctelor forte (strenghts), a celor slabe (weakness), a oportunităților (opportunities) și pericolelor - amenințărilor (threats) într-un tot unitar duce la luarea de decizii în mod optim pentru organizaţie.

2. Analiza Pareto se bazează pe aşa-numitul principiu Pareto, conform căruia 20% din muncă creează 80% din priorităţi. Analiza Pareto reprezintă o tehnică formală pentru identificarea modificărilor care aduc cel mai mare profit. Este deosebit de utilă în situațiile când există un număr mare de direcţii alternative de acţiune.

3. Analiza prin compararea cuplurilor ajută la determinarea importanței relative a diferitelor opțiuni. Această analiză ajută la stabilirea priorităților în cazul când există un conflict în ceea ce privește cerințele privind resursele. Totodată, reprezintă un mijloc eficient de comparare a două opțiuni complet diferite, cum ar fi, de exemplu, problema dacă trebuie să se investească în dezvoltarea marketingului, tehnologiei informației sau în mașini noi.

4. Arborele decizional reprezintă o tehnică de luare a deciziilor între opțiuni, prin proiectarea unor rezultate probabile. Această metodă deține o structură foarte eficientă prin care se pot compara opțiunile și examina posibilele rezultate ale acestor opțiuni.

Arborele decizional se utilizează pentru identificarea strategiei datorită căreia este cel mai probabil să se atingă obiectivul. Reprezintă o metodă eficientă de luare a deciziilor deoarece:

• prezintă clar problema, astfel încât pot fi luate în considerare toate opțiunile,
• permite să se analizeze pe deplin consecințele posibile ale deciziilor,
• oferă un cadru pentru cuantificarea valorii rezultatului și a probabilității de realizare a acestuia,
• ajută la luarea celor mai bune decizii pe baza informațiilor și presupunerilor existente.

5. Analiza costuri-beneficii reprezintă o tehnică care este alcătuită dintr-o simplă adunare a beneficiilor care apar în urma unei decizii și scăderea costurilor asociate acesteia. Costurile pot fi unice sau continue. De cele mai multe ori beneficiile se realizează în timp. Din acest motiv este necesar să se calculeze efectul timpului prin determinarea perioadei de plată, adică perioada necesară pentru a obține un beneficiu suficient pentru compensarea costurilor.

Luarea deciziilor este un proces prin care managerii răspund la șanse și amenințări, analizând opțiunile și luând decizii cu privire la obiectivele și direcțiile de acțiune.

Printre numeroasele strategii de luare a deciziilor subliniem următoarele patru:

1. Strategia de optimizare

Aceasta este strategia de selectare a celei mai bune soluții posibile pentru problemă, descoperind cât mai multe alternative și selectându-le pe cele mai bune dintre ele. 

Cât de precis se poate face optimizarea depinde de importanța problemei, timpul necesar pentru rezolvarea acesteia, costul soluțiilor alternative, disponibilitatea resurselor și cunoștințelor, psihologia și valorile personale.

2. Strategia de satisfacție

Aceasta este strategia de a alege prima alternativă satisfăcătoare în loc să se caute cea mai bună. Această strategie, în general, funcționează bine când e vorba de decizii mai puțin importante.

3. Strategia maxi-maxi 

Strategia „maxi-maxi" înseamnă „maximizarea maximului". Această strategie se concentrează pe evaluarea și selectarea alternativelor pe baza rentabilității maxime posibile. 

Această strategie este uneori descrisă ca și strategia optimiștilor, deoarece sunt luate în considerare doar rezultatele favorabile și potențialul ridicat. Aceasta este o strategie bună în cazul în care asumarea riscului este cea mai acceptabilă.

4. Strategia maxi-mini 

Strategia maxi-mini înseamnă „maximizarea minimului". În această strategie pesimistă se ia în considerare cel mai rău rezultat posibil al fiecărei decizii și se alege decizia cu riscul minim.

Această orientare este adecvată pentru cazurile în care consecințele deciziei greșite sunt deosebit de dăunătoare și nedorite. Această strategie este în conformitate cu proverbul „Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard”.

 

Vezi toate textele din Baza de cunoştinţe »	Vezi textele în această categorie »
Poate v-ar interesa aceste articole
Caracteristicile unei echipe de succes și importanța muncii în echipă	Stresul la locul de muncă - 6 surse de stres
Cum să controlaţi clienţii cheie?	Thank You